Actrița de o frumusețe ieșită din comun a „furat” cele mai importante scene de film și teatru: „victima” unei mari frământări, Ioana Bulcă
Ioana Bulcă este una dintre cele mai iubite actrițe de teatru și film de la noi din țară, apreciată, în egală măsură, pentru frumusețea ei.
De-a lungul carierei sale a activat în filme, în teatru, dar și în radio, demonstrându-și, în fiecare dintre aceste nișe, talentul.
Ioana Bulcă, un talent gigantic și o prezență scenică mai mult decât plăcută
Ioana Bulcă s-a născut, conform Wikipedia, în anul 1936, cu toate că există surse care afirmă anul de naștere ar putea fi 1933 sau chiar 1935.
Ceea ce se știe cu siguranță este că artista a dechis pentru prima oară ochii în localitatea Podari, din județul Dolj, în imediata apropiere a orașului Craiova, dar a copilărit la Sibiu, oraș pe care îl recunoaște ca fiind cel natal.
În copilărie, Ioana Bulcă a luat lecții de canto și pian, dar a studiat, în paralel, și franceză sau engleză. Se poate spune că s-a pregătit încă de copil să devină actriță, iar această dorință a ajuns să i se împlinească.
A studiat la I.A.T.C., iar prima sa apariție avea să fie în filmul Mora cu Noroc, adaptare a romanului omonim, scris de Ion Slavici.
A fost mai bine de 60 de ani actriță a Teatrului Național din București, iar pe tot parcursul lungii sale cariere a jucat în nenumărate filme unde s-a remarcat prin prisma talentului, dar și a aspectului său fizic plăcut.
Dintre cele mai cunoscute filme în care a jucat Ioana Bulcă menționăm: Mihai Viteazul, Astă seară dansăm în familie, Ciprian Porumbescu, Cantemir, Burebista, Șantaj sau Restul e tăcere, din 2008, unde a interpretat rolul Aristizzei.
Ba mai mult, actrița a primit premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul Doamna Stanca în Mihai Viteazul, medalia „Centenarul Cinematografului Românesc 1896-1996” pentru contribuția la progresul cinematografiei naționale, dar și un premiul Gopo pentru „cea mai bună actriță a anului 2008”, printre multe alte distincții, evident.
Ioana Bulcă: „Ca actriţă însă sunt de-o emotivitate ucigătoare!”
Cu toate că publicul nu a sesizat niciodată acest aspect, ea fiind, prin definiție, o profesionistă, conform declarațiilor sale, Ioana Bulcă ar fi fost, în realitate, un om extrem de emotiv, mai ales pe scenă.
„Ca actriţă însă sunt de-o emotivitate ucigătoare! În primele zile de filmare la Mihai Viteazul, Sergiu Nicolaescu se înfuria, pentru că de cum se punea lumina, mi se umpleau ochii de lacrimi. Pe urmă s-a obişnuit, sau poate a început să mă cunoască. Adevărul e că am lucrat foarte bine cu el şi mă bucur că m-a distribuit şi în noul lui film. E un regizor care ştie ce să ceară fiecărui actor în parte. Ştie ce poate da fiecare. lar pentru mine şi asta e foarte important. Pentru că fac parte din acea categorie de actori care „dau prea mult”, care supralicitează. Regizorul deci trebuie să aleagă din ceea ce fac şi chiar să mă înfrâneze la un moment dat.
Totuși, marea actriță a menționat că, „din fericire nu sunt „o recalcitrantă” şi, în momentul în care un regizor îmi inspiră încredere, mă las dirijată aşa cum vrea el. De altfel până la urmă filmul aparţine regizorului. Actorul e o materie cu care el lucrează. Un aluat sau o piatră tare, oricum o materie, pe care el o modelează cum vrea. Au existat şi există mulţi actori mari de teatru, care pe film n-au dat nimic. Şi eu cred că de vină nu e decât mâna regizorului. Bagheta.
Pentru asta îl admir atâta pe Sergiu Nicolaescu. El ştie să meargă drept la actorul care-i trebuie”, a mai spus, de asemenea, Ioana Bulcă, despre relația sa complicată cu marele și regretatul regizor Sergiu Nicolaescu.